Mai nou, sistemul de învăţământ este dezavantajat de orele de religie. Logica ar fi aceea că religia şi alte materii din programa şcolară se exclud reciproc. Sunt de acord că este absurd să îi explici unui elev teoria evoluţiei, iar în ora imediat următoare să încerci să îl convingi că suntem urmaşii lui Adam şi ai Evei. Ceea ce nu înţeleg este îndârjirea cu care se vrea eliminarea religiei din şcoală. Privită în paralel, teoria evoluţiei vrea să capete un caracter absolut, devenind la fel de dogmatică precum religia. Problema este aceea că la fel ca şi religia, ştiinţa are şi ea lacune.
Eu cred că există totuşi o punte între ştiinţă şi religie: filosofia. Filosofia, disciplină şcolară de altfel, este din punctul meu de vedere materia care permite cel mai mult elevului să se joace cu propria imaginaţie şi să emită o teorie a propriei viziuni asupra vieţii.
Până la urmă datoria şcolii este aceea de a forma complet un om, iar orice om are dreptul să cunoască toate opţiunile pe care le are la dispoziţie şi să hotărască potrivit propriei raţiuni care este adevărul despre lume şi viaţă.
Răspunsul pe care îl apreciez cel mai mult este cel pe care l-a dat Albert Einstein atunci când a fost întrebat dacă oamenii de ştiinţă se roagă:
“Oamenii de ştiinţă cred că orice întâmplare, inclusiv în relaţiile dintre oameni, este datorată legilor naturii. De aceea un om de ştiinţă nu poate fi înclinat să creadă că evoluţia lucrurilor poate fi influenţată de rugăciune, cu alte cuvinte, de o manifestare supranaturală.
Totuşi, trebuie să admitem: cunoştinţele noastre asupra acestor forţe sunt imperfecte, astfel că în final, convingerea că există un spirit suprem are la bază un fel de credinţă. O astfel de origine rămâne larg răspândită în ciuda realizărilor actuale în domeniul ştiinţei.
De asemenea, oricine se implică serios pe calea ştiinţei, este convins că există un spirit care se manifestă în legile universului, fiind mult superior omului. În acest fel, calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă.”