Trebuia să susţin un examen care îmi dădea ceva bătăi de cap. Profesorul, cu căldură în glas, ne-a anunţat că subiectele sunt atât de simple, încât dacă am urmărit emisiunea de ştiri din seara precedentă, nu vom întâmpina nicio greutate în a le rezolva. Exprimarea a fost pe un ton glumeţ, desigur, dar nu fără sens.
Cât la sută din tânara generaţie mai este interesată de o emisiune de ştiri, de un canal Tv care promovează cultura? Ce ar scrie la un eseu cu tema : „Cum vă influenţează emisiunile preferate modul de a gândi?” Cum ar fi să rezolve subiectele unei lucrări pornind de la referinţele dobândite în timp ce îşi desfăşoară activitatea lor preferată?
Se pierde minimul de cultură generală. Acea cultură pentru care nu trebuie să devii “şoarece de bibliotecă”, pentru care este suficientă o listă cu priorităţi. Să ştii să alegi un ziar care oferă suficiente informaţii, să urmăreşti un talk-show în care se dezbat subiecte importante, emisiuni politice. Să alegi filme, cărţi, muzică.
Elevul devine profesor în timpul orei şi ţine lecţii. Profesorul e mai mult ca sigur depăşit. Vorbeşte o oră întreagă despre lucruri banale care şi-au pierdut importanţa odată cu vremea. Fiind dintr-o altă epocă susţine iar şi iar aceleaşi lecţii învechite.
Bunele maniere sunt uncool. Dacă respecţi, sigur nu vei fi respectat. Numai un jargon la modă, unanim acceptat îţi deschide o cale către această „crème de la crème”.
Cultura socială lipseşte. Simpla interacţiune cu oameni de calitate care îţi aduc un plus de cunoştinţe. Interactivitatea se reduce la cluburile de noapte unde toată lumea este mult prea ameţită de aburii alcoolului.
Informaţiile sunt absorbite alandala şi în consecinţă, uitate. Ce înseamnă pentru generaţia bot de raţă o selecţie pe o grilă de programe?
Nu este preţuit cititul şi la fel nu se cunoaşte preţuirea timpului liber. Se menţine o stare domoală de plictiseală.
Ce-i drept şi meritele sunt pe măsură. Delăsarea se reflectă în fiecare rezultat.
Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi! Astăzi societatea a uitat ce striga odată. Ţara vrea vulgaritate, incultură, superficialitate, cocalari şi pitzipoance, prostie. Să dăm Cezarului, ce-i al Cezarului?!