Mă întrebam ce creează atmosfera învăluită în mister, de semiobscuritate şi răcoare din sălile Tribunalului Dolj. Astfel, am apelat la cel care le ştie pe toate: domnul Google. M-a întâmpinat cu caldură, având răspunsurile gata pregătite.
Clădirea, devenită monument istoric şi de arhitectură, a scris pagini de istorie. A fost construită în secolul al XVI lea, iar pe 25 aprilie 1724 a fost cumpărată de către Matei Glogoveanu de la jupâneasa Hristina. Glogoveanu, vornic pe vremea aceea, a făcut din ea „cea mai frumoasă construcţie din târg”, aducându-şi contribuţia prin numeroase reparaţii şi adăugiri, motiv pentru care a găzduit pe Giuseppe Garibaldi, Tudor Vladimirescu, A.I. Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I.
Actualul edificiu a fost pe rând spital, tribunal, primărie şi iar tribunal. „A fost loc de petrecere, dar şi de învăţătură de carte a strălucitorului conducător al pandurilor, „răzbunătorul Daciei“, cum l-a numit diplomatul englez Koch, „campion român al dreptăţii“, comparat cel mai adesea cu Cromwell sau Tomasso Annielo, nimeni altul decât Tudor Vladimirescu.”
Încăperile casei celui care a fost odată ministru de interne şi de justiţie au stat mărturie istoriei ce s-a scris între pereţii lor. În continuare, în clădire dăinuie un aer învechit, de parcă timpul a stat în loc. Probabil că o revenire la faimoasele peruci albe ar ajuta la completarea unui peisaj de sală de judecată medievală.
Cum se tot poartă revendicarea domeniilor, poate că numele nu este o simplă coincidenţă şi mă regăsesc pe vreuna dintre ramurile arborelui genealogic al lui Matei Glogoveanu, sunt şi eu vreo jupâniţă şi voi avea o frumoasă reşedinţă în buricul târgului.