O imagine poate face cât o mie de cuvinte.
Fie că urmăresc profilul unei persoane, al unui artist sau o pagină cu peisaje, pozele îmi vorbesc de la sine și de cele mai multe ori îmi spun de bine. Tehnologia avansează mai repede ca un om oarecare să îi poată ține pasul financiar sau intelectual. Cu toate acestea, accept să mă las înșelată de o cameră foto profesională sau de diferite programe descărcate de pe internet care nu fac altceva decât să scoată în evidență frumosul.
Până la urmă facebook este un marketing de imagine, iar un profil de facebook este o pagină cu produse. Pozele pe care utilizatorii le distribuie pe profilele lor sunt produse: o absolvire reprezintă nivelul de studii până la care s-a ajuns, o ședință foto prin care se dorește să se scoată în evidență anumite calități fizice, ținute vestimentare, o atitudine, poze de prin călătorii cu obiective turistice.
În final toate acestea puse cap la cap reprezintă produsul final, un C.V., o carte de vizită atent plastifiată. Însă aceste poze atent selectate își pierd farmecul când sunt însoțite de o mie de cuvinte greșite.
Mă simt norocoasă că cele mai mari ambiții mi le-am dezvoltat într-o lume care încă nu fusese infestată. Într-o lume în care google nu știa răspunsul la toate întrebările, într-o lume în care nu aveam pretenția ca niște necunoscuți să îmi cunoască stările sufletești, într-o lume în care învățam să scriu corect literar și gramatical din cărți, nu după un limbaj neinteligibil.
Preocuparea intensă pentru facebook îi afectează vizibil pe cei care s-au născut cu laptopul pe masă. Adesea întâlnesc tineri cu activități sănătoase, constructive, iar în ceea ce privește comunicarea cu aceștia reprezintă o reală plăcere.