În urmă cu ceva timp am primit un sfat foarte bun, dar din păcate nu reușesc să îl și urmez: ”Nu încerca să cauți o logică, pentru că nu vei găsi”. Am încercat să trec peste momentul în care am aflat cu stupoare că o procură specială eliberată în baza voinței mele este mai importantă decât prezența mea fizică la fața locului, încercând să îmi exprim consimțământul, dar birocrația nu s-a oprit aici.
De fiecare dată repet aceeași greșeală: caut logica și mă împotmolesc atunci când ajung la limita sufocantei birocrații. De multe ori granița dintre respectarea unei proceduri formale și prostie este inexistentă.
Când există concurență pe piață lucrurile sunt relativ simple: aleg compania care corespunde cerințelor mele sau pe cei care știu să respecte principiul ”clientul nostru, stăpânul nostru”. Mai greu a fost atunci când a trebuit să apelez la serviciile unei companii care deține autonomia sau la instituțiile publice ale statului care lucrează pentru noi și în defavoarea noastră.
”Ăsta e și scopul” a fost răspunsul ilar pe care l-am primit din partea unui funcționar public dintr-un minister, când i-am precizat că toate formalitățile pe care mă obligă să le îndeplinesc sunt pierdere de timp și bani, fără să îmi ofere vreun serviciu în schimb.