Pro bono publico este o expresie din limba latină care se referă la acțiunea de voluntariat în profesii precum arhitectură, marketing, medicină sau avocatură.
Cu acest termen m-am familiarizat mai mult din filmele americane ( Suits), de unde am și înțeles cum funcționează. Avocații acceptă să preia pro bono cazul unor personaje care nu își pot permite să suporte cheltuielile ocazionate de un proces în justiție.
Am observat că uneori justițiabilii confundă avocatul care acționează pro bono cu avocatul din oficiu sau avocatul poporului.
Persoanele fără resurse financiare sunt victime sigure ale abuzurilor din partea celor care se consideră puternici din acest punct de vedere. Dacă există ONG-uri care luptă pentru realizarea drepturilor cetățenilor, cu atât mai mult, avocații au o datorie morală să intervină și să preia cazuri care privesc șomeri, pensionari, mame cărora nu li se respectă întotdeauna dreptul la plata concediului de maternitate, persoane cu certificat de încadrare în grad de handicap.
Oamenii au nevoie să își cunoască drepturile și au nevoie să știe cum și le pot apăra. Avocații sunt instrumente de realizare a dreptului prin serviciile pe care le oferă, plecând de la acordarea consultanței juridice, redactarea înscrisurilor, susținerea cauzei în fața instanței de judecată și urmărirea scopului final, acela de a aduce dreptatea de partea celui ce i-au fost nesocotite drepturile prevăzute în legi sau constituție.
Avocatura pro bono, spre deosebire de avocatul din oficiu sau avocatul poporului, nu este o instituție reglementată de lege, ci este o inițiativă a avocatului care consimte, fără să primească în schimb o remunerație, să depună efortul necesar pentru a crea o situație legală favorabilă clientului său.